Review-ul „istoriei pe două roți”

august 26, 2009 · Posted in Povesti si recomandari

Nu ştiu dacă printre cei care au avut curiozitatea să vadă acestă expoziţia, au avut şi curiozitatea să îşi imagineze procesul„ facerii”ei, adică munca din spatele exponatelor. Până nu demult, recunosc, şi eu făcem parte din echipajul Titanicului care vedea doar vârful ice-berg-ului. Acum, având un cuvânt important în organizarea evenimentului în cauză, cred că scenografia pe care tu, ca public, o vezi reprezintă doar 10 % din întregul efort; nu ai cum să conştientizezi acest lucru, decât, dacă lucrezi în domeniu, ceva asemănător sau poate ai contact cu un ţert care se ocupă de aşa ceva. Dacă te gândeşti cum se poate ca cineva să nu sprijine organizarea unei expoziţii sau cine ar impiedica o iniţiativă educativă, trebuie să aflaţi că sistemul român, statul, este principalul sabotor. Fiind instituţie sub patrimoniul Ministerului Culturii,Cultelor şi Patrimoniului Naţional, MNIR doar administrează patrimoniul, însă şi această acţiune, unu, după reţetă împământenită; doi, ţinând cont de specificul muzeului şi de restricţiile pe care această le ridică; trei, fără fonduri pe care să le investească în idei; patru, în spaţiu restrâns deoarece muzeul suferă renovări de opt ani de zile şi încă nu s-au finalizat( cine știe când acestă instituţie va deschide toate sălile de care dispune; afirm acest lucru din cauza că nu văd vreo acţiune din partea ministerului sus menționat; acțiune de a furniza fondurile, atât de necesare, pentru a ieşi din impas şi să incercăm să ne ridicăm la cerinţele publicului, al cărui standard îl reprezintă muzeele din afară, chiar dacă trăim în România).

Imi cer scuze să repet ce am mai scris, personal consider această expoziţie un succes. De ce? Deoarece:

1. Este prima de acest gen din ţară. Ideea a fost imbraţişată de la inceput, colecţionarii fiind entuziasmați, însă în momentul concretizării ei, neavând un precedent, entuziasmul s-a transformat în prudenţă şi apoi in negaţie. In privinţa numărului de exponate, douăzeci şi unu, nu este unul mic; având in vedere mărimea pieselor şi faptul că este muzeu şi nu trecem pe lângă exponate în fugă nu te oboseşte. Pentru cei care se aşteptau să găsească altceva în holul muzeului, cred că au inţeles greşit tematica expoziției. Din punctul meu de vedere O ISTORIE PE DOUĂ ROȚI işi propune să arate discrepanţa dintre trecut şi prezent, şi nu doar motociclete lucioase. E drept că unele dintre piese au nevoie imediată de restaurare, dar faptul că le-am expus şi nu le-am refuzat face parte din misse-en-scene .

Poate fi considerată un impuls de coeziune pentru viitoarele acţiuni.

2.A strânit interesul publicului. Cea mai mare satisfacție a fost atunci când sala a fost plină la vernisaj: unii din curiozitate, dar cei mai mulţi prezenţi pasionati şi cunoscători în domeniu s-au declarat că sunt multumiţi. După primul week-end în care a fost deschisă publicului mulţumesc celor 600 dintre voi care au vizitat-o.

3. A creeat reacţii, pozitive sau negative, „deci existăm” . Cred că, nicicodată nu poate fi impăcată toată lumea. Pentru unii reprezintă un nou inceput, iar pentru alții o plama. Noi, şi aici asum in numele tuturor colegilor că , suntem deschişi să invăţăm.

Mi-ar place să folosim acestă platformă în care TU să ne spui ce experinţă ai avut la MNIR, ce ţi-a plăcut sau ce nu ţi-a plăcut.

In continuare voi posta câteva fotografii de la vernisaj: